Nevoia vine din umanitatea aflată în spatele măștii profesionistului aparent dur și lipsit de emoție cu care sportivii se afișează în fața publicului, deseori chiar și în fața familiei sau apropiaților.
Este o nevoie pe care eu, Alexandra Uiuiu, o înțeleg pentru că o văd în fiecare echipă, în fiecare jucător, de când joc baschet! Începând, bineînțeles, cu mine!
O înțeleg pentru că am jucat de la echipe care au terminat pe locul 8 în Liga Națională de Baschet Feminin, la echipe campioane, în afara țării, la loturi naționale sau la lotul olimpic. Am avut roluri diverse, de la jucătoare de rezervă, cu cinci minute jucate pe meci, la căpitan de echipă și lider, cu 40 de minute pe parchet în fiecare meci.
Am avut antrenori cărora nu le eram preferată și pentru care orice făceam era greșit, care se exprimau verbal foarte puternic în direcția asta, dar și antrenori cu care m-am înțeles din prima și am colaborat minunat împreună.
Am parcurs sezoane în care m-am simțit foarte nesigură și nu înțelegeam ce mai caut în sportul de performanță, însă și sezoane în care simțeam că nimic nu-mi poate sta în cale și că e o adevărată bucurie să îți câștigi existența făcând ceea ce iubești cel mai mult!
La capitolul sănătate, din nou, le-am trăit pe toate! Am avut parte de la entorse de gleznă simple, la patru operații de ligamente încrucișate și, după fiecare, am muncit minim șase luni să mă recuperez, să revin pe teren.
Femeie fiind, ca în orice alt domeniu, și în sport se întâmplă să ai de-a face cu felurite atitudini și comportamente deplasate și cred că e important să știi cum să ai grijă de tine și să ”procesezi” sănătos astfel de situații.
Cu ajutorul pregătirii mentale și psihologice de care am avut parte, am transformat expriențele mai puțin plăcute în lecții, am ales să evoluez folosind aceste învățăminte în avantajul meu și nu să îmi plâng de milă, să arăt cu degetul alți vinovați sau să mă complac cu realitatea.
Aceeași susținere și îndrumare o ofer, la rândul meu, celor cu care lucrez!
