Din experiență, de la Alexandra Uiuiu
- Formarea unei mentalități pozitive. Nu trebuie să te confrunți cu o problemă anume ca să începi să lucrezi la mentalitatea ta. La fel cum ne antrenăm fizic și tactic pentru a deveni mai buni pe terenul de sport, o putem face și cu mintea nostră pentru a fi plini de încredere, motivați și concentrați.
- Următorul pas în carieră. Aș fi avut nevoie de o ghidare atunci când am ales să plec pentru prima oară de acasă într-un alt oraș, de la o echipă abia înființată la campioana țării. Mi-ar fi fost mult mai ușor să procesez toate acele sentimente, situațiile cu totul noi și să fac față mai bine tranziției. M-ar fi ajutat foarte mult inclusiv cu decizia legată de alegerea echipei la care să plec!
- Recuperarea. La capitolul accidentări am stat ”bine”, cu patru operații la același genunchi, știu cât de plictisitoare, solicitantă mental și fizic, dureroasă, plină de incertitudine și îndoială poate fi o recuperare după un traumatism.
- Pregătirea retragerii. Un minim de educație financiară, mai ales de când începi să câștigi banii tăi ca și sportiv de performanță, este obligatorie. Obiceiuri financiare sănătoase, o plănuire din timp a vieții de după sport, inclusiv studiul în paralel cu cariera de sportiv, de care cred că le este frică majorității sportivilor.
- Lipsa încrederi în sine. Frici. Trebuie să depinzi mai puțin de validarea colegilor și a antrenorilor și să găsești în tine puterea interioară și încrederea de care ai nevoie ca să fii capabil să îți asumi riscuri pe teren. Din experiența proprie și din studii de caz, cele mai comune resurse emoționale sau mentale care le lipsesc sportivilor sunt încrederea în sine, capacitatea de a controla gândurile negative (frica de eșec, de succes, scenarii negative etc.), obținerea stării de prezență totală în timpul meciurilor.
- Remarci cu tentă sexuală / comportamente nepotrivite. Cred că încă este un subiect tabu nu doar în România, dar asta nu înseamnă că nu se întâmplă frecvent. Ca și tânără „femeie”, dacă te poți numi așa la vârsta junioratului, cred că e important să știi cum să faci față avansurilor sexuale total deplasate de la oamenii din echipă sau din jurul acesteia, presiunilor care pot apărea, să înveți să ai curajul să îți iei apărarea, să acționezi în funcție de convingerile tale indiferent care ar fi miza și să ai o imagine de sine sănătoasă.
- Nevoile din viața personală. Deseori ajung pe locul doi. Cum le poți acoperi într-un mod care îți susține performanța? Cum să prioritizezi lucrurile cu adevărat importante pentru tine?
- Rolul în echipă. Este foarte important să știi cum să gestionezi diferitele roluri pe care le ai în echipele în care evoluezi și să nu te lași „definit” de ele.
- Concentrarea. Starea de ”flow”. Cum să urmărești ca în timpul competiției să rămâi cât mai mult timp atent și concentrat la ce se derulează în fața ta, ca și cum viața ta ar depinde de asta, adică să concurezi din starea de prezență, de ”flow”! Nu în cele din urmă, să treci cât mai repede peste greșeli, revenind la starea de concentrare.
- Recuperarea. La capitolul accidentări am stat ”bine”, cu patru operații la același genunchi, știu cât de plictisitoare, solicitantă mental și fizic, dureroasă, plină de incertitudine și îndoială poate fi o recuperare după un traumatism.
- Pregătirea retragerii. Un minim de educație financiară, mai ales de când începi să câștigi banii tăi ca și sportiv de performanță, este obligatorie. Obiceiuri financiare sănătoase, o plănuire din timp a vieții de după sport, inclusiv studiul în paralel cu cariera de sportiv, de care cred că le este frică majorității sportivilor.
- Lipsa încrederi în sine. Frici. Trebuie să depinzi mai puțin de validarea colegilor și a antrenorilor și să găsești în tine puterea interioară și încrederea de care ai nevoie ca să fii capabil să îți asumi riscuri pe teren. Din experiența proprie și din studii de caz, cele mai comune resurse emoționale sau mentale care le lipsesc sportivilor sunt încrederea în sine, capacitatea de a controla gândurile negative (frica de eșec, de succes, scenarii negative etc.), obținerea stării de prezență totală în timpul meciurilor.
- Remarci cu tentă sexuală / comportamente nepotrivite. Cred că încă este un subiect tabu nu doar în România, dar asta nu înseamnă că nu se întâmplă frecvent. Ca și tânără „femeie”, dacă te poți numi așa la vârsta junioratului, cred că e important să știi cum să faci față avansurilor sexuale total deplasate de la oamenii din echipă sau din jurul acesteia, presiunilor care pot apărea, să înveți să ai curajul să îți iei apărarea, să acționezi în funcție de convingerile tale indiferent care ar fi miza și să ai o imagine de sine sănătoasă.
- Nevoile din viața personală. Deseori ajung pe locul doi. Cum le poți acoperi într-un mod care îți susține performanța? Cum să prioritizezi lucrurile cu adevărat importante pentru tine?
