Termenul de “mindfulness” este unul deja bine cunoscut, iar pe scurt acesta s-ar traduce ca o stare de conștientizare totală a momentului prezent.
Cand îl aplicăm la sport, trebuie pentru început să înțelegem de ce – sau mai exact în ce fel – ne-ar putea acea stare ajuta să performăm mai bine.
George T. Mumford, un expert foarte apreciat în psihologie și performanță sportivă, cunoscut ca și “arma secretă” a antrenorului Phil Jackson în câștigarea a 8 campionate NBA, ne împărtășește secretele performanței și a muncii lui de-a lungul anilor cu sportivi de elită în cartea scrisă de către el, “The Mindful Athlete”. (O carte pe care v-o recomand cu incredere!)
Acolo, el folosește o metaforă foarte potrivită atunci când vorbește despre starea respectivă, și anume o compară cu ochiul unui uragan. Și asta pentru că, atunci când un uragan sau un ciclon lovește pământul, în mijlocul furtunii se află zona cea mai calmă și liniștită, care nu este afectată de vânturile de mare viteză care circulă în jurul ei. În timp ce vânturile agresive devastează tot ce le iese în cale și nu există absolut nicio formă prin care pot fi oprite, mijlocul lor rămâne în permanență neafectat.
Vânturile de mare viteză reprezintă gândurile, criticile, zgomotele, sau orice altă formă de distragere a atenției din timpul unui meci sau antrenament, iar ochiul uraganului este spațiul nostru interior, care ne este mereu accesibil pentru a ne întoarce la starea de liniște și concentrare maximă.
Cred că orice sportiv își poate aduce aminte de un meci, sau de o parte a unui meci în care lucrurile păreau să îi iasă foarte bine fără ca el să depună un efort excepțional pentru asta, în care corpul parcă știa exact cum să se miște și tot ce a exersat până atunci se întâmpla instinctiv pentru el, fără să fie nevoie să se gândească la cum sau când să acționeze într-un mod anume. Știa unde să se poziționeze pe teren, simțea care e actiunea sau pasa potrivită, și juca foarte bine parcă de la sine. Toată munca depusă la antrenament, toate procedeele tehnice exersate, toată tactica pregătită până atunci, erau puse în practică într- un mod armonios și natural, având încredere deplină în sine și în coechipieri.
Bineînțeles, și oamenii din afara sportului au trăit asta, mă refer la starea aceea în care te simți scufundat complet și deplin într-o activitate și ești concentrat doar pe ce se întâmplă aici și acum. Atunci când faci ceva ce îți place și timpul parcă încetinește și ești complet conectat la ceea ce faci, și trăiești un sentiment de bunăstare și împlinire și încredere totală.
Se poate întâmpla când faci lucruri simple cum ar fi gătitul, cititul unei cărți bune, pictatul, dansul, sau o scurtă alergare. Mintea nu are ocazia să îți fugă în toate direcțiile cum o face de obicei, nu îți faci aceleași griji și nu încerci să îți plănuiești următoarea mișcare sau următorul task pe care trebuie să îl rezolvi, ești pur și simplu prezent și te bucuri de acea experiență. Cam așa s-ar descrie starea de flow.
Starea de flow este cea pe care dorim să o obținem la sportivi pentru ca ei să fie capabili să atingă niveluri optime de performanță și să își mențină evoluțiile la un nivel înalt, și nu doar să rămână cu o amintire plăcută a unui meci jucat excepțional.
Bineînțeles, sportivii trebuie să își cultive și încrederea în sine și să știe cum să se conecteze cu interiorul lor pentru a fi capabili să atingă această stare. Unii reușesc să facă asta natural, fără să fie neapărat conștienți că au acest talent nativ, și de obicei astfel de persoane ajung să atingă înalta performanță și să se mențină acolo, însă cazuri de acest fel sunt rare. Nu poți să rezolvi o problemă – sau să găsești o soluție, având aceeași mentalitate pe care ai avut-o în momentul în care ai creat-o. Poți schimba felul în care joci doar când ți-ai schimbat felul in care gândești, indiferent dacă jocul respectiv se întâmplă pe terenul de sport sau în afara lui.
Sunt nenumărat de mulți sportivi care sunt extraordinar de tehnici și talentați, dar care nu reușesc să performeze la nivelul estimat pentru că ei nu se văd așa. Din păcate, prea puțini dintre noi suntem conștienți de faptul că felul în care tu te percepi, determină felul în care tu exteriorizezi asta prin jocul tău de pe teren, și de ce nu – și în afara lui.
Mahatma Ghandi spunea despre asta:
Convingerile tale devin gândurile tale, gândurile tale devin vorbele tale, vorbele tale devin acțiunile tale, acțiunile tale devin obiceiurile tale, obiceiurile tale devin valorile tale, iar valorile tale devin destinul tăU.
Ce ne spune acest citat plin de înțelepciune este că totul pornește de la convingerile noastre despre noi înșine și mediul care ne înconjoară, iar că pornind de la acestea începe să ni se contureze realitatea pe care ne-o creăm. Iar când spun convingeri, nu mă refer doar la idei sau preconcepții de care noi suntem atașați emoțional, ci inclusiv la procesele noastre de gândire, la felul în care ne vorbim zilnic și emoțiile care apar în urma acelui dialog interior.
Singurul mod de a ajunge la rădăcina acelor convingeri și de a începe să le schimbăm cu unele care ne pot ajuta să evoluăm și să devenim cea mai bună versiune a noastră, e prin a ne cunoaște cu adevărat, prin a ne uita în interiorul nostru și a observa fără să judecăm ce se află cu adevărat în profunzimea noastră.
